Din ce este formata sticla
Din ce este formata sticla mai precis fabricata? 75% nisip de cuarț (cel mai mare depozit desertul Sahara), 15% soda de rufe, 5% calcar si alți oxizi magneziu, potasiu, fier...dupa cum puteti observa din lucruri simple se fac lucruri sanatoase si durabile precum sticla asa este si cu organismul uman daca ii dam lucruri simple precum legume, fructe si seminte devine un om sanatos si puternic iar daca venim cu preparate din carne si lactate supunem la cazne corpul uman incepand lupta de supravietuire cu ajutorul apei si a posturilor intermitente pentru a permite organismului sa isi revina la normal. Aproape tot ce este gustos este acid si deci rau pentru sanatate asa ca avem de luptat cu poftele noastre pentru propria sanatate. Numai cei puternici psihic inving poftele si castiga lupta cu bolile
Sticla este un material versatil și transparent fabricat prin răcirea rapidă a unui lichid până la un solid fără a forma o structură cristalină.
Principalele componente ale sticlei sunt următoarele:
1. Dioxid de siliciu (SiO₂)
Proporție: Aproximativ 70-75%
Rol: Dioxidul de siliciu, cunoscut și sub denumirea de nisip de cuarț, este componenta principală a sticlei. Acesta oferă sticlei transparență și duritate. În forma sa pură, siliciul topit ar forma sticlă de cuarț, care este foarte rezistentă la temperaturi ridicate și la schimbări termice.
2. Carbonat de sodiu (Na₂CO₃)
Proporție: Aproximativ 12-15%
Rol: Carbonatul de sodiu, sau soda de rufe, acționează ca un fondant, reducând temperatura de topire a siliciului. Acest lucru face procesul de fabricare a sticlei mai eficient din punct de vedere energetic și mai practic la scară industrială. Totuși, adăugarea carbonatului de sodiu reduce rezistența chimică a sticlei, făcând-o mai solubilă în apă.
3. Carbonat de calciu (CaCO₃)
Proporție: Aproximativ 5-10%
Rol: Carbonatul de calciu, sau calcarul, este adăugat pentru a stabiliza sticla și a o face mai rezistentă la atacul chimic și la apă. Fără această componentă, sticla ar fi prea fragilă și prea solubilă. Odată introdus în amestec, carbonatul de calciu se descompune în oxid de calciu (CaO) și dioxid de carbon (CO₂) la temperaturi ridicate.
4. Alți oxizi și aditivi
Oxid de aluminiu (Al₂O₃): Îmbunătățește duritatea și rezistența la atacuri chimice.
Oxid de magneziu (MgO) și oxid de potasiu (K₂O): Sunt uneori adăugați pentru a îmbunătăți anumite proprietăți ale sticlei, cum ar fi duritatea și rezistența la căldură.
Oxizi de fier (Fe₂O₃): Sunt prezenți în cantități foarte mici și pot da sticlei o nuanță verzuie.
Oxizi colorați: Pentru a obține sticlă colorată, se adaugă oxizi de metale specifice, cum ar fi oxidul de cobalt (pentru sticla albastră) sau oxidul de cupru (pentru sticla verde).
5. Aditivi speciali
Agent de rafinare: Aditivi precum nitrații sau sulfații sunt adăugați pentru a elimina bulele de aer din sticlă.
Agenți de clarificare: Aceștia ajută la eliminarea impurităților și la îmbunătățirea transparenței sticlei.
Procesul de fabricare a sticlei:
Amestecul materiilor prime: Materiile prime (nisip de cuarț, carbonat de sodiu, carbonat de calciu și alți oxizi) sunt amestecate într-o anumită proporție.
Topirea: Amestecul este încălzit într-un cuptor la temperaturi foarte ridicate (în jur de 1500°C) până când devine un lichid omogen.
Formarea: Lichidul topit este modelat în formele dorite, fie prin suflare, turnare sau laminare.
Răcirea: Sticla formată este răcită treptat într-un proces controlat numit recoacere, pentru a preveni formarea tensiunilor interne care ar putea duce la spargere.
Tipuri de sticlă și compoziții specifice:
Sticla borosilicată: Conține oxid de bor și este foarte rezistentă la temperaturi extreme (ex: Pyrex).
Sticla plumburoasă: Conține oxid de plumb și este utilizată pentru producerea cristalului.
Aceasta este compoziția de bază a sticlei și procesul de fabricare, care poate varia ușor în funcție de tipul specific de sticlă și de utilizările sale.
